luni, 13 iunie 2011

Păcatul meu

Trăiesc în timp şi uit de mine,

Realul il vad cu alţi ochi ascunşi,

De te lepezi de mine şi plângi in tine,

Nu îmi vei vedea ochii plânşi.

Dulcea mea iubire, visul meu deschimbat,

Bucăţi ai fărmat în suflet de diamante,

Mă întorc mereu la tine, chiar de am plecat

Cu paşi mici, firavi, zgomotoşi şi agale.

Nu îmi lua ultima fărâma din păcatul meu,

Lasă-mă să mă-nfrupt din tine uşor

Şi lasă-mi visul sa-ţi devină al tău,

Nu fi trecut, fii viitor mereu, al meu cu dor.

marți, 22 februarie 2011

Te-am regăsit

Am respirat in nou aerul unei dulci iubiri,

O iubire veche, de demult neschimbată,

S-au aşezat fire de praf peste mii de gânduri,

Dar am suflat praful, iubirea de s-a făcut curată.


A revenit fiorul vechi al idilei de noi,

Am regăsit frumosul aşternut în doi.

Fluturi mişună fără de lege şi stăpân,

Se agaţă de noi netrebnicii, mergând.


Dulcea mea iubire, pură şi păcătoasă,

Acum de-ai revenit din vis plângând,

Muri-voi de-ţi vei lua adio curioasă,

Voi întreba să găsesc răspunsuri căutând.

marți, 25 ianuarie 2011

Iubirea...

Ce stim despre iubire?

De multe ori suntem incapabili sa ne dam seama daca este vorba de iubire sau de orbire. Prea multi vorbesc de iubire desi de multe ori suntem doar obsedati de ideea de a iubi. Desi este vorba de obsesie, in majoritatea timpului se vorbeste despre iubire ca fiind un simbol al prieteniei. O realizare rezonabila ar fi atunci cand iti dai seama in decursul a scurt timp daca intr-adevar iubim pe cineva sau suntem atrasi doar de ideea de a iubi.

Cuvintele "TE IUBESC" in ziua de azi si-au cam pierdut valoarea pentru ca prea multa lume le rosteste cu foarte mare usurinta, si sunt considerate o evadare din real atunci cand le spun, desi nu le simt cu adevarat. Nu mai exista acel fior, acea retinere atunci cand iti vine sa spui din inima...Te iubesc

Doar cine a cunoscut iubirea adevarata poate spune daca am sau nu dreptate prin ceea ce spun.

Avem habar despre ce este vorba in iubire, de cat de putine eforturi si de cat de multa sinceritate si incredere reciproca care trebuie dobandita in timp este nevoie?

Am trecut de faza cand vedeam totul roz. Acum, desi traiesc poezia ca o a doua realitate, imi dau seama care e diferenta dintre lumea reala si cea simbolica. Multa lume este destul de incapabila sa vada realitatea si prefera sa vada totul cu alti ochi, ei traiesc intr-o lume imaginara si cred ca totul e asa cum pare. Este mare lucru sa vezi totul cu ratiune si nu cu ochii inimii. Desi uneori ti se spune ca ar fi mai bine sa fii rational decat delicat, tot continuam sa facem greseli pe mai multe planuri desi de cele mai multe ori realizam, inainte de a se intampla ceva, daca este rezonabil sau nu.

Niciodata nu este de ajuns sa incerci sa faci pe cineva sa vada realul si nu imaginarul daca nu reusesti pana la capat ceea ce ti-ai propus.

joi, 11 noiembrie 2010

Ratacire

Imprastiat in ceaţă si regăsit in lună,
Sa-mi fie maine-amorul de vorbe talmacit
Din mii de stele arse imi vei clădi cunună.
De mine, niciodata, sa nu fii ratacit!

Durerea de-o furata secunda a departarii
Rastoarna cerul zilei in soapte de strain,
Ce-mi vor strapunge ochii in zarea cautării,
Imaginii de tine pierduta, ma inchin!
Zi de toamna

M-am trezit ca intr-un vis
Cu frunze de toamna-n juru-mi.
Mirosul de toamna inchis
Ma cuprindea cu tot cu ganduri

Simteam adierea vantului,
Si ceata ce se intindea peste drumuri,
Ma gandeam atunci la vechile ploi,
Ce aveau sa vina peste noi.

Cu cantu-mi in gand, atat de trist
Priveam pustiul ce toamna l-a adus
Si ma cuprindea dorul de tine inchis
O, zile insorite, unde e al vostru cant?

Cand soarele bate in geam in ziua de toamna,
Ma simt cuprinsa de ale soarelui raze
Dar ma infioara gandul ca nu e o zi de vara
Si cuget cu gandul spre un cald apasat soare.

luni, 25 octombrie 2010

Paralele intersectate

Univers paralel

Un pas absent de teama nu-l mai faci
Catre universul paralel ce te-nfioara.
Fierbinte e nisipul pe care calci
Iar rece e apa lina ce omoara.

Pentru ce sufletul sa mi-l dau
Si pentru ce atatea temeri?
Nimic nu merita sa-mi iau
Iubirea si sa raman fara puteri.

Am sa ma scufund cu totul intr-o lume proprie
Fara ca iluzia de realitate sa-mi apara copie.
In culmi fragede am sa ma ridic si am sa strig
Ca totul dezgolit ma rastoarna si incepe cu frig.

Cu premeditare stau cu gandul paralel
La marginea absurda pictata pe un inel.
Scot din nou cureaua ce strange universul
Si ma destainui lui, catre Demiurgul.