oare...

oare poti gandi asa departe
catre nestiut in lume
unde poti ajunge in ape
catre mari si mine

dintr-o stea care rasare
in nicaieri in pustiu
fulgera un copil pe soare
catre tine si acel copil

undeva nu e un loc
e o lume aruncata
parca dintr-o prastie
si nu gandim ca ar fi furata

as vrea sa incerci
sa ajungi departe
in prapastie te ineci
cu vise desarte

cu fara loc in mormant
te ajunge viata
cu fara cuvant
dar nu e viata, e moartea

sper ca vrei sa ma vezi
in necurat si nestiut
fecioare sunt multe verzi
dar nu e decat necunoscut

printre copaci

printre copaci
spulberi vise
ai vrea sa taci
dar sunt vise nepermise

fluieri si canti
in paduri fragede
copaci sunt multi
te legeni alene

ador muntii si copacii
vreau sa fiu ca ei
nestiuti de copii
fara rime si nevoi

putere spulberata
fuga nestiuta de tine
e o viata furata
fara rime si nevoi

nestiutul copacilor
furate din nestiut
formate in tinutul lor
ai vrea sa nu fii cunoscut

de lume si de mine
fara viitor si viata
astept sa cad peste tine
pamant fara viata...

Nicaieri e locul
Cel mai greu de gasit
Din lumea intreaga
Acolo ajung cei
Cele uitate

De mine nu poate
Sa-si aminteasca nimeni…
Pentru mine acolo-I mereu
Aici..
Caci eu m-am nascut
Din lucruri uitate…

Trecerea printre ani


A fost candva cand eram
Un mormant…
Tacut si nepasator
Era frumos…
Stiam atunci ce este viata
Fara durere

A trecut si asta
Acum traiesc
Sunt un copil
Speram ca vesnic fericit

Am sperat degeaba…
Acum iubesc
Stiu ce e durerea si iubirea
Doar suferinta

Am ajuns si un mormant
Tacut si uitat de lume
Nimanui nu-I pasa de mine

Tacere de mormant
Atat as vrea
Dar iar sper degeaba
Vreau sa fiu fericit
Sa sufar si sa gasesc
Din nou fericirea…


visarea...

Noapte isi scutura pletele grele
Orasul doarme sub ploaia de stele
Visand…
De-o pace adanca a aerului plin
Visarea e dulce , cu iz de pelin
Rasare si luna, un disc urias
Peste oras
Sclipeste pe bolta senina si rece
Luceste, sclipeste, sclipeste, luceste,
Lumina difuza imi bate-n fereastra
Un dor ma cuprinde,
Un gand ma apasa
Ingerii canta o blanda
Cantare…
Si cad in visare

oare...

oare poti gandi asa departe
catre nestiut in lume
unde poti ajunge in ape
catre mari si mine

dintr-o stea care rasare
in nicaieri in pustiu
fulgera un copil pe soare
catre tine si acel copil

undeva nu e un loc
e o lume aruncata
parca dintr-o prastie
si nu gandim ca ar fi furata

as vrea sa incerci
sa ajungi departe
in prapastie te ineci
cu vise desarte

cu fara loc in mormant
te ajunge viata
cu fara cuvant
dar nu e viata, e moartea

sper ca vrei sa ma vezi
in necurat si nestiut
fecioare sunt multe verzi
dar nu e decat necunoscut

cioburi...

am ajuns in fata odaii tale...
da! odaia ta,
locul in care credeam ca sta fericirea
am intrat tiptil
ca nu cumva sa o sperii
pe jos...doar cioburi
"aduc fericire" mi-am zis
si-am inceput sa calc
sfioasa, ca nu cumva sa-mi sfaram
fericirea.
picioarele imi lacrimau,
nu lacrimi senine,
ci picaturi de sange
iar eu, inaintam sfioasa
ca nu cumva sa-mi strivesc fericirea.