joi, 2 octombrie 2008

Fara rost

De ce iubirea moare,
De ce crezi ca e mai bine
Sa mai speri ca poate
Sa ti se intample o bucurie ?

De ce lumea moare
Si crezi in disperare
Ca traiesti si e mai bine
Fara rost sa crezi?

De ce atunci cand pleci
De pe o banca singuratica
Te indoiesti de ceea ce crezi
Si totusi lumea e maniaca?

Si de ce totusi, fara rost
Ne consumam sa credem
Ca totul are rost
Si pe ganduri cadem?

Prietenie

Definitie in vileag spusa de tine,
Simtita cu drag si fara rost de mine.
Cu mila te inchini la stele sa mai crezi
Ca poti lumea in alt mod sa o vezi.

Cuvinte aruncate pe sufletul meu,
Puteri colorate in forma de curcubeu,
Spuse si gandite pentru un eseu,
De lunga durata si in forma de deseu.

Lumea se crede mai presus de toate,
Si totusi sentimente sunt aruncate,
De un suflet catre altul in semineu
Ce reprezinta un dor nespus catre al tau.

Dor nespus, cuvinte rare, minunate, amare;
Prietenie lunga, scurta, dureroasa;
Cate, cum, cat si unde sunt nu conteaza
Atat timp cat exista doua suflete ce pot fi apartinute.

4 comentarii:

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
radu alex spunea...

hmm poezia ta ma misca. are viata in ea, are bucati mari din tine, intinse cu degetele tale mici pe foi uscate