nu incerc sa fac din poezie un mod de viata. Pur si simplu prin poezie imi exprim sentimentele si cine intelege ce vreau sa spun intr-o poezie e chiar OK....cine nu intelege inseamna ca nu stie ce inseamna poezia :D

Unii spun ca poezia trebuie sa fie simpla. Altii dimpotriva - ca daca e simpla, arida, atunci e lipsita de frumusete. Unora le plac rimele. Altora, versurile albe. Majoritatea poetilor de azi practica poezia de idei. O femeie-poet e mai sentimentala parca, mai suava. Multi abstractizeaza prin cuvant, unii se pierd - constient sau nu - printre conotatiile lui. Cativa, mai rari, fac pictura, sculptura, muzica - in versuri. Iar altii, originali, nici nu se mai sinchisesc de forma, multumindu-se doar cu anecdota. Pe toti ii uneste insa, un cuvant magic, poezia.
Ce e de fapt, o poezie? As putea sa incep cu "dincolo de definitia ei...". Dar nu, ma opresc. Pentru ca ar trebui sa vorbesc mai intai despre catalogari, hotare, coordonate. Ori eu vreau sa vorbesc despre poezia ca stare.