luni, 14 iulie 2008

*** ploaie...

lacrima
cerului
pe obraz.
bolta
isi plange destinul.
de-a fi inalta,
de-a fi cea aleasa
sa sufere mangaierea aspra, arzatoare.
se alinta sub boarea durerii
un exilat al timpului-cerul.

*** cosmic...

luna se ascunde printre norii fumurii.
razele ce strabat prin fereastra deschisa
iti lumineaza chipul nemiscat.
ma intreb: vei fi aici mereu
sau vei disparea ca luna in spatele norului?

o stea straluceste intre mii de stele 
straluceste milioane de ani;
ma intreb: steaua ce s-a nascut cand ne-am cunoscut 
va straluci in eternitate?

iti privesc chipul adormit...
imi mangai buzele moi si
iti sarut fruntea rece
te trezesti si ma saruti 
si eternitatea incape, ca printr-o minune,
  intr-o clipa.

3 comentarii:

Anonim spunea...

pai salut, scrii poezii de placere sau incerci sa faci din asta un mod de viata? intrebam din curiozitate

John Doe spunea...

ok..de ce nu publicati intr-un e-flayer versurile dumneacoastra?
Talent este si le gasesc inspirante!

Anonim spunea...

Da ce intrebare e asta :)) ?